Durata: 2h 7’
Spectacol în limba spaniolă cu subtitrare în limbile maghiară, română și engleză.
Vizionare gratuită: 24 de ore.
Recomandat persoanelor peste 12 ani!
Coproducție: Teatro de La Abadía (Madrid, Spania), El Canal Centre d'Arts Escèniques de Salt / Girona, Palacio de Festivales de Cantabria (Santander, Spania), Teatro Arriaga (Bilbao, Spania) și Teatro Calderón (Valladolid, Spania)
Presupunând că Endgame este o lucrare extrem de personală, să nu ne lăsăm păcăliți de rânjetul său bufonat, de masca sa de clovn (Clov - clovn), de ironia sa inexorabilă, neîncetată și infinită, de cinismul său... Cinismul reprezintă adesea poziția metafizicianului față de sentimentalismul omniprezent... Deci, dacă Endgame este o lucrare profundă și, în același timp, personală, nu putem să nu ținem evidența identificărilor ciudate și misterioase... Hamm este sinele, dar nu doar sinele lui Beckett, al cititorului sau al celui care scrie acum, pe măsură ce descoperă cu fascinație și groază spațiile succesive ale textului beckettian, nu doar sinele lui José Luis Gómez - care întruchipează personajul orbului - și nici eul spectatorului, ci un eu universal: o entitate care are oportunitatea de a fi o persoană și un locuitor neaşteptat de esenţial al lumii. Iată o fantezie care ne bântuie în momentele terifiante de iluminare: sunt singur, lumea a încetat să mai existe, distrusă de o catastrofă inexplicabilă. Am purtat întotdeauna această catastrofă în interiorul meu, de la primele temeri ale copilăriei, înainte să știu că și lumea se ascundea - o posibilitate reală - sau pur și simplu, că s-a întâmplat deja, fie că e vorba de potopul biblic sau coșmarul celui de-al Doilea Război Mondial... Sau că urmează să se întâmple, întruchipat în floarea distrugerii atomice care germinează în mediul nostru mitic. Toate acestea sunt înrădăcinate în noi, ca și cum ar fi un anume embrion încorporat în sinele nostru, legat în mod decisiv și misterios de rău și singurătate... Sunt rău pentru că sunt singur... sau sunt singur pentru că sunt rău... - unde este inceputul?
Krystian Lupa (rezumat)
Krystian Lupa
Născut în 1943 în Jastrzębie Zdrój, Polonia, Krystian Lupa a studiat artele plastice la Academia de Arte Frumoase din Cracovia. Și-a început cariera ca regizor la sfârșitul anilor 1970, la Teatrul Norwida din Jelenia Gora, în același timp regizând câteva producții pentru Teatrul Stary din Cracovia, unde a fost numit regizor rezident în anul 1986.
Din 1983, Lupa predă regie la Academia de Teatru din Cracovia. Într-un text intitulat Teatrul Revelației, Lupa și-a prezentat conceptul de teatru ca instrument de explorare și depășire a frontierelor individualității.
A regizat și adaptat pentru scenă autori ca Musil (Schițe din Omul fără însuşiri), Dostoievski (Frații Karamazov), Rilke (Malte sau Tripticul fiului risipitor), Thomas Bernhard (mai multe titluri), Cehov (Platonov) , Hermann Broch (Somnambulii), Werner Schwab (Die Präsidentinnen), Bulgakov (Maestrul şi Margareta), Friedrich Nietzsche și Einar Schleef (Zaratustra), Lars Norén (Categoria 3.1) și spectacole bazate pe Andy Warhol (Factory 2) și pe Marilyn Monroe și Simone Weil (dipticul Persona).Domnului Lupa i s-au acordat numeroase premii, printre care Premiul Europa în anul 2009. Este membru de onoare al UTE.
În Spania a regizat Endgame de Beckett (Teatro de La Abadía, 2010) și Înaintea pensionării de Bernhard (Temporada Alta / Teatre Lliure, 2016)
Festivaluri, turnee:
Berlin (Volksbühne), Łódź (Polonia, Festivalul New Classics of Europe), Chorzów (Polonia, Festivalul Ars Cameralis), Cluj (Festivalul Internațional de Teatru Interferențe), Almada (Portugalia), Nanterre (Théâtre Nanterre-Amandiers), Strasbourg (Teatrul Național din Strasbourg)
