Durata: 1h 12'
Spectacol în limba italiană cu subtitrare în limbile maghiară, română și engleză.
Vizionare gratuită: 24 de ore
Recomandat persoanelor peste 12 ani!
Regizat pentru televiziune de Carlo Battistoni
Traducerea în limba italiană de Giorgio Strehler
Subtitrarea în limba română a fost realizată cu sprijinul Editurii Humanitas pe baza traducerii lui Lucian Blaga.
Dumnezeu îi dă lui Mefisto permisiunea de a-l ispiti pe Faust, de a-l distrage de la setea sa de cunoaștere. Între timp, după ce a evocat Duhul Pământului, Faust încearcă să se sinucidă, dar este readus de la un pas de moarte de sunetul clopotelor de Paști și de bucuria mulțimii. Urmat ca întotdeauna de ucenicul său Wagner, el întâlnește demonul, mai întâi sub forma unui pudel, iar mai apoi sub înfăţişarea unui domn, și cei doi formează un pact: în schimbul a nu mai mult de o clipă de fericire în această viață, el îi va fi sclav în viața de apoi. Abandonându-şi simţurile în slujba plăcerii, Faust bea elixirul tinereții și visează la eternul feminin, dar se îndrăgostește de tânăra și pura Marguerite (Gretchen). Mefisto folosește toate mijloacele posibile pentru a-l ajuta pe Faust să o seducă, chiar otrăvindu-i mama. În închisoare, Marguerite, înnebunită, îl îneacă pe copilul născut din relația ei cu Faust și mai apoi moare.
În a doua parte, Faust își continuă călătoria cu Mefisto, ajungând la Palatul Imperial, care este plin de figuri mitice precum Elena din Troia, de care Faust se îndrăgostește lulea. Mefisto îl transportă apoi în Grecia Antică, unde - însoțit de personaje din operele clasice - o găsește din nou pe Elena și trăiește cu ea o poveste pasională de dragoste. Mai târziu, Faust o părăsește și pleacă înspre nord. Întristat profund de pierderea persoanei iubite, el decide că singura sa speranță în a fi fericit stă în acțiune. El creează proiecte gigantice în beneficiul umanității, îl ajută pe împărat să transforme o întindere vastă de nisip steril într-una fertilă, apoi moare, bătrân și orb. Cu toate acestea, sufletul său este salvat, căci stăruinţa sa constantă înspre perfecțiune i-a dobândit un loc în Rai.
„Prin intermediul expresiei artistice la cel mai înalt nivel, Faustul lui Goethe îl asaltează pe om, copleșindu-l, ajungând la rădăcinile aventurii umane, atingând înălțimile și adâncurile sale dintre cele mai profunde. Valoarea perpetuității, a prezenței dincolo de timpul individual, devine mai clară și mai izbitoare. Faust îl transcende pe Goethe, îi transcende epoca şi timpul, chiar și scriitura, respectiv, stilul său. Este teatrul complet. O formă de teatru atât de vastă, atât de fantastică și totuși atât de coerentă, ajungând chiar la limitele a tot ceea ce e posibil, încât cere atât curaj, cât și umilință, parsimonie și răbdare, a minții și a inimii, imposibil de realizat în ansamblu, în mod constant și în fiecare moment în parte".
Giorgio Strehler
Giorgio Strehler
Poreclit cu afecţiune drept „Maestrul" de către publicul său european, Giorgio Strehler a fost unul dintre cei mai celebri regizori ai secolului al XX-lea. Născut la Trieste în 1921, Strehler a absolvit Școala de teatru Filodrammatici din Milano. Și-a întrerupt cariera pentru a se alătura mișcării de rezistență în timpul celui de-al Doilea Război Mondial şi, după ce a fost exilat în Elveția, a început să pună în scenă piese în limba franceză, făcând din teatru căminul său. Strehler s-a întors la Milano după război și în 1947 a fondat Piccolo Teatro – împreună cu Paolo Grassi și Nina Vinchi –, primul teatru de stat din Italia. În cei 50 de ani ai săi în calitate de director artistic al Piccolo Teatro, Strehler a dezvoltat un teatru formal, riguros, angajat politic și deschis publicului cât mai larg posibil. De-a lungul carierei sale, a regizat aproximativ 200 de piese și opere la Milano, Roma, Paris și Salzburg. Pe lângă Arlecchino, Slugă la doi stăpâni, producțiile sale cele mai influente includ Livada de vişini de Cehov, Regele Lear şi Furtuna de Shakespeare, Il campiello de Goldoni, Uriaşii munţilor de Pirandello, Faust de Goethe, și Opera de trei parale, respectiv, Omul cel bun din Seciuan de Brecht. Printre spectacolele de operă regizate se numără: Falstaff, Simon Boccanegra și Macbeth de Verdi, precum și Don Juan, Nunta lui Figaro, Flautul fermecat și Cosí fan tutte de Mozart. În 1990, împreună cu ministrul francez al culturii, Jack Lang, a fondat la Paris L'Union des Théâtres de l'Europe/Uniunea Teatrelor din Europa. Totodată, a fost membru al Parlamentului European și senator al Republicii Italiene. Strehler a murit în anul 1997.
