Decor, Costume: Carmencita Brojboiu
Video: Bertalan Bányász
Sunet: kata bodoki-halmen
Mișcare scenică: Ferenc Sinkó
Asistent de regie: Mei Ann Teo
Asistent de dramaturgie: Jessica Rizzo
Regie tehnică: Kerezsy Imola
Text, Dramaturgie: Visky András
Regia: Robert Woodruff
Caravaggio: un artist contemporan din speţa celor foarte greu de suportat. Este extrem de talentat, în plus: e incapabil nu numai să mintă, dar și divagările îi sunt foarte incomode. Banii nu îl interesează prea mult: cu toate că încasează cele mai mari onorarii, de regulă risipește (mai precis: împarte) tot în compania figurilor rău famate din Ortaccio, de unde îşi alege şi modelele pentru tablourile sale cele mai sfinte.
Detestă rangul și nu devine academician cu lanţ de aur, de exemplu, deşi academicienii - unii dintre ei fiind totodată și dușmanii săi cei mai înverșunați - recunosc scrâşnind din dinţi că au de-a face cu cel mai mare talent al Renaşterii târzii şi al Barocului timpuriu.
Nu lasă nimic în urma lui, doar o operă relativ restrânsă fără de care însă, astăzi, nici Rembrandt, nici arta fotografică, de exemplu, nici adevărata artă a iluminatului scenic nu poate fi imaginat.
Caravaggio: un om incomod, care în toată cultura occidentală a avut, poate, cele mai profunde experienţe ale revărsării sfinţeniei. Este contemporanul nostru aproape imposibil de suportat.
András Visky