Teatrul de la capătul tunelului
În condiţii normale, festivalul din acest an, intitulat Orizonturi, s-ar axa pe aspectele sociale, culturale și economice ale lumii de la mijlocul secolului al XXI-lea, pentru că în câţiva ani vor fi trecut tot atâţia ani de la începutul secolului şi al mileniului, câți s-au scurs de la momentul Revoluţiei. Totodată, acum o sută de ani se întâmpla şi redesenarea traumatică a hărții Europei, care a avut numeroase consecințe, inclusiv izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, Războiul Rece care l-a urmat, respectiv, împărțirea continentului în două blocuri separate: țările comuniste pe de o parte, şi sistemul capitalist denumit atunci "the Free World"(„Lumea liberă") pe de altă parte.
În același timp, ne dorim să aflăm încotro se îndreaptă teatrul, care sunt noile tendințe, cum se raportează ele la tradiție, cum rescriu moștenirea culturală a Europei, în cazul în care au vreo legătură cu aceasta.
În aceste vremuri, în lume se întâmplă o mulțime de lucruri în paralel, ca atare, cu greu putem afirma că trăim timpuri obişnuite. Iată-ne în mijlocul pandemiei de coronavirus care ţine de aproape un an, respectiv, în contextul unor evenimente politice semnificative, care vizează diferite alegeri, culminând cu alegerile prezidențiale americane din 3 noiembrie. Aceste evenimente tulbură în mod incontestabil apele nicidecum liniștite ale întregului continent, mai mult, ale întregului glob, făcând existența noastră la fel de incertă ca derularea Festivalului Interferențe din acest an, care la momentul redactării acestui text se află sub semnul nenumăratelor întrebări fără răspuns, un fenomen care de altfel a ajuns să ne definească traiul cotidian.
Este posibil ca acest text să fie inclus în catalogul festivalului, dar contextul epidemiologic să evolueze în aşa fel încât să facă imposibilă organizarea festivalului în forma sa tradiţională, cu participare fizică, găsindu-ne din nou în postura de a fi obligați să urmărim evenimentul din spatele ecranelor calculatoarelor sau telefoanelor, o practică devenită deja familiară, dar de care ne-am şi săturat oarecum.
Alte evenimente îngrijorătoare au loc în paralel cu ritmul global dictat de coronavirus. Diferite manifestări ale neliniștii sociale și politice, demonstrații, mișcări activiste de natură distructivă, acţiuni de doborâre a statuilor, așa-numita „cancel culture", care urmărește să rescrie complet istoria și să aştearnă vălul uitării asupra secolelor de memorie culturală, creând un anume tip de anarhie și haos în care umanitatea își pierde complet direcția, pierzându-se, de fapt, în labirintul confuz al discursurilor sau monologurilor ideologice.
În lumina celor de mai sus, tema festivalului nostru - Orizonturi - este redefinită: căutăm răspunsuri la întrebarea dacă ne mai putem continua viața de zi cu zi în vreun fel, fie în modul obişnuit, fie într-un mod radical diferit. Se va întâmpla oare regândirea culturii ca atare; reînnoirea teatrului; ce mesaj va transmite teatrul; mai există vreo lumină la capătul tunelului? Se pare că toți cei care așteaptă cu nerăbdare să-și prezinte spectacolele și să întâlnească publicul clujean și transilvănean, precum și invitații adunaţi aici, încearcă să exprime faptul că, deşi trecem prin momente dificile, la capătul tunelului se află teatrul.
De aceea, am dori să transmitem cuvinte de încurajare atât celor care lucrează în teatru, cât și publicului larg. Indiferent de forma în care vom organiza evenimentul, ne aflăm într-un an care marchează mai multe aniversări: pe lângă cei o sută de ani care s-au scurs de la 1920, anul acesta sărbătorim 30 de ani de la fondarea Uniunii Teatrelor din Europa (UTE) şi a Uniunii Teatrale din România (UNITER), respectiv, au trecut trei decenii de la căderea comunismului.
Uniunea Teatrelor din Europa (UTE) a fost înfiinţată în 1990 într-un context în care Uniunea Europeană nu exista încă. Prin urmare, UTE ca organizație a precedat această structură, încurajând dialogul european authentic și incluzând printre membrii săi teatre provenite din ţări care nu fac parte nici azi din Uniunea Europeană, cum ar fi Rusia sau Serbia. La momentul înființării nici România sau Ungaria nu făceau parte din UE, totodată, organizaţia teatrală internaţională a avut printre membrii săi fondatori o companie de teatru aparținând unei culturi minoritare - Teatrul Lliure din Barcelona. Giorgio Strehler și Jack Lang au propus un model care a menţinut un dialog continuu prin intermediul expresiilor artistice de la cel mai înalt nivel, reafirmând și reînnoind continuu identitatea distinctă, puternică și clar definită a culturii europene. Este important să nu uităm că această formă de cultură și de teatru de tip occidental, această tradiție este legată de Europa, îşi are rădăcinile în continentul european. Așa cum spunea George Banu într-unul dintre frumoasele sale eseuri: „teatrul este o invenție europeană și trebuie să devenim conștienţi si nu ruşinaţi de acest lucru, să-l susţinem, nu să-l desfiinţăm, să-l reînnoim, nu să-l negăm."
Acesta este evenimentul la care doresc să vă invit pe toţi - creatori de teatru și spectatori, deopotrivă!
Gábor Tompa
Director al Festivalului INTERFERENȚE
Director General al Teatrului Maghiar de Stat Cluj
Președinte al Uniunii Teatrelor din Europa
