Ca în fiecare zi a Festivalului, ritualul de dimineață a început cu nelipsitele dialoguri cu echipele spectacolelor invitate, apoi, spre prânz, am fost invitați la lansarea tripticului
Liviu Ciulei, acasă și-n lume – un omagiu adus unuia dintre cei mai importanți regizori români, al cărui nume nu a marcat doar istoria teatrului românesc, ci a depășit hotarele, fiind considerat de criticii de specialitate americani drept un genial creator de teatru. Întâlnirea a fost urmată de proiecția coproducției The Salt of the Earth, în regia lui Juliano Ribeiro Salgado și Wim Wenders. Documentarul este dedicat muncii și vieții fotografului brazilian Sebastião Salgado, al cărui parcurs îl urmărim, de la puștiul născut în micul oraș Aimorés, până în postura de fondator al Instituto Terra – o organizație care vizează reîmpădurirea și protejarea mediului natural din Brazilia. Totuși, filmul nu este prezentat ca o simplă biografie care pune în ordine date, ci este o privire de ansamblu asupra filosofiei de viață a personajului central. Într-un fel, călătorind prin viața lui Salgado, privitorul are ocazia să vadă viziunea acestuia despre lume și viață, o viziune străbătută de o reală fascinație pentru frumusețea naturii umane, sursă de iubire și cruzime deopotrivă.
Seara, Teatrul Maghiar de Stat a prezentat publicului producția
Breaking the Waves. Regizorul
Tom Dugdale s-a oprit asupra filmului realizat de Lars von Trier în 1996, la scurt timp după ce a fondat Dogma 95, alături the Thomas Vinterberg. Filmul a făcut istorie atât prin subiect și estetică, cât și prin tehnicile de filmare folosite de von Trier (chiar dacă nu sunt respectate în totalitate principiile de creație ale mișcării). Oricum,
Breaking the Waves poate fi considerat un reper la care spectatorul se oprește și se întoarce de fiecare dată când vrea să se delecteze cu un film, care încă e suficient de tare să se răfuiască dialectic cu tot ceea ce credem că e de nestrămutat în viața noastră sau când vrea, pur și simplu, să contemple o operă de artă. Din acest punct de vedere, spectatorii care au ales să vadă trecerea unei povești de sub ochiul rece al camerei de filmat, sub luminile calde ale reflectoarelor, ar putea spune că spectacolul este un salut respectuos adus uneia dintre cele mai puternice prezențe din cinematografia mondială. Întreaga montare păstrează elemente din structura și atmosfera filmului, fără să omită posibilitățile pe care doar scena le poate oferi. Așa, de exemplu, camerele de filmat (filmările se fac atât din punct fix, cât și cu o cameră de mână), care transmit imagini în timp real sunt însoțite de muzica live, care marchează trecerea de la un capitol al vieții lui Bess la altul. Contradicțiile religioase, tensiunile sexuale și morale ale personajelor sunt bine punctate de actori, iar finalul vine izbăvitor și emoționant.
La Sala Mare a Teatrului Maghiar, cântăreața
Jaram Lee, în regia lui Ji Hye Park, a prezentat celor din sală un pansori realizat după povestea lui Gabriel García Márquez,
Drum bun, domnule Președinte!. Pansori este un gen de storytelling tradițional coreean, în care povestitorul (sorikkun) narează cântând, fiind acompaniat întotdeauna de un gosu (percuționist), care cântă la un soribuk (tobă pentru pansori) și îl „încurajează” pe sorikkun, cu interjecții și strigături (n-am găsit cuvinte mai potrivite...), să își spună istorisirea. Inedit la
Proiectul Pansori „ZA” sunt elementele de inovație aduse genului, prin poveștile moderne alese, prin ajustările făcute în ceea ce privește expresivitatea povestitorului (corporal, vocal ș.a.m.d.) sau prin introducerea în moment, pe lângă tobă, și a altor instrumente (de pildă, o chitară). Aceasta nu este prima vizită a trupei la Festivalul Interferențe, iar reîntâlnirea cu publicul a fost într-adevăr una plină de bună dispoziție. Povestea cuplului (Homer și Lázara, doi soți imigranți, din America Latină, stabiliți în Geneva) care se reîntâlnește cu fostul președinte al țării natale (acum exilat, bătrân și bolnav, având un trai mizer) a fost relatată cu deosebită atenție la consistența personajelor, cu umor, însuflețire și sensibilitate. Aplauzele au fost din belșug.
Irina Zlotea
