ANATOMIA RĂZBOIULUI

Am fost mult timp preocupat de ideea războiului și a mecanismelor sale. Înțelegerea modului în care funcționează oamenii, cum suntem dirijaţi a ne implica în anumite situații. De ideea reevaluării războiului. Deși cel de-al Doilea Război Mondial a avut în istoria relativ recentă a omenirii, concepţia mea privind acest conflict s-a format mai degrabă în baza lecturilor mele, şi a poveştilor spuse de bunicul meu. Cunosc imaginile de război realizate de artiștii germani (Arnold Gros, Kate Kollwitz, Otto Dix etc.); au avut un impact imens asupra mea, dar într-un fel păreau întotdeauna prea ilustrative, lucru oarecum firesc, căci ei au trăit în timpul războiului și l-au supraviețuit. În 2015, am văzut o mare expoziție a lucrărlor lui Alberto Burri la Muzeul Guggenheim din New York. Am fost pe deplin copleșit de reprezentarea nonfigurativă a războiului în felul în care l-am văzut în arta lui Burri. De atunci, sunt preocupat de felul în care aş putea să zugrăvesc eu războiul, neuitând nici faptul că eu mă regăses ca artist mai degrabă în stilul figurativ de reprezentare. De fapt, acest proces a fost accelerat în ultima zi a anului 2017 de către Gábor Tompa, care în cadrul întrevederii noastre, m-a întrebat dacă aș vrea să abordez problema războiului, căci tema Festivalului Internațional de Teatru Interferențe 2018 va fi războiul, comemorarea, iar dacă voi vrea, voi putea avea o expoziție în cadrul evenimentului. Bineînţeles că i-am răspuns da. Astfel a început totul.
Lucrările se concentrează pe ideea contrastantă dintre masele umane și individ. Ambele teme mă interesează profund. Primul: cum se mişcă şi gândesc masele care sunt trimise în luptă să ucidă - poate chiar să moară; modul în care forțe mai puternice decât acestea gândesc pentru ele. Cumva, mi-am închipuit întotdeauna că marea mulțime care porneşte la luptă este o masă coerentă. Un organism enorm şi disciplinat, care se mișcă ca o amibă, are picioare separate, dar se mișcă concertat, are şi un cap, dar alții sunt cei care gândesc și hotărăsc în numele său. Acesta este fenomenul pe care am vrut să-l desenez și să-l pictez.
Al doilea: individul care - în lupta corp la corp - trăiește momentul uciderii unei persoane sau chiar moartea sa. Câștigătorul și victima. Faptul că războaiele contemporane au loc în zilele noastre și într-un spațiu virtual este o chestiune diferită. Diferită, care, totuşi, oferă lucrărilor un punct de legătură cu Lélekvesztés / Loss of Soul/Pierderea sufletului. Iată, o experienţă virtuală care este probabil însoţită şi de excluderea remuşcărilor, a unei conștiințe vinovate, pentru că cel aflat în această poziţie nu trebuie să privească în ochi victima. Scopul meu a fost acela de a descrie vizual pierderea propriei mele și a individualității celeilalte persoane în cadrul virtual, precum și ilustrarea momentului exact al morții. Violența și obedienţa, singurătatea înnebunitoare din interiorul unei mulțimi. Singurătatea câștigătorului. Singurătatea celui care a fost învins. Moartea. Indiferența care miroase şi are gustul oţelului, sau o frenezie a remuşcărilor care duce la nebunie, care pune stăpânire pe cei care au stins nenumărate vieţi. Acestea sunt ambivalențele pe care vreau să le exprim. Ego-ul uman umflat să rivalizeze zeii războiului, care dispune de viaţa și moartea subiecților săi, în funcție de propriile capricii.