Samuel Beckett: Ultima bandă a lui Krapp

Ultima bandă a lui Krapp este un spectacol inspirat de fascinaţia noastră pentru arhitectura tăcerii la Beckett. Integrarea vieţii în sunete, împrejmuirea noastră cu ele a devenit pentru noi elementul esenţial în construirea acestui spectacol. În munca noastră se presupune că sunetul este o capsulă a memoriei şi prin aceasta totodată a timpului. Ultima bandă a lui Krapp ne permite să punem în discuţie şi să ne întărim convingerea că teatrul însuşi este o capsulă a timpului. În centrul său va fi întotdeauna tăcerea sau substitutul ei temporar pe scenă: pauza.

Pregătind punerea în scenă a piesei Ultima bandă a lui Krapp am pornit de la situaţia în care un tânăr actor îşi înregistrează vocea pentru a o utiliza în viitor, în momentul în care va fi pregătit să întrupeze caracterul creat de Beckett. Calea cea mai bună pentru a proba această stare de pregătire este să încercăm să-l evocăm pe Krapp astăzi – şi timp de treizeci de ani de acum încolo.