Durata: 2h
Spectacol în limba maghiară cu subtitrare în limbile română și engleză.
Vizionare gratuită: 24 de ore.
Recomandat persoanelor peste 14 ani!
Traducerea în limba maghiară: József Vinkó
Victor, nouă ani: Áron Dimény
Charles Paumelle, tatăl lui Victor: Zsolt Bogdán
Émilie Paumelle, mama lui Victor: Emőke Kató
Lili, servitoarea lor: Csilla Varga
Esther, șase ani: Csilla Albert
Antoine Magneau, tatăl lui Esther: Ervin Szűcs
Thérèse Magneau, mama lui Esther: Andrea Vindis
Generalul Louségur: József Bíró
Ida Mortemart: Imola Kézdi
Doctorul/ Doamna Mută/ Maria, servitoare: Levente Molnár
Regia: SILVIU PURCĂRETE
Scenografia: Dragoş Buhagiar
Muzica: Vasile Şirli
Colaborator musical: Katalin Incze G.
Asistent de regie: István Albu
Asistent scenografie: Petre-Tiberius Trifan
Asistent scenografie: Vladimir Iuganu
Regia tehnică: Petre-Tiberius Trifan
Curentele de avangardă, printre care şi suprarealismul, resping categoric genurile tradiţionale. În principiu, ele resping şi teatrul, considerându-l doar o întreprindere comercială menită să satisfacă nevoile societăţii burgheze. Nu exclud însă posibilitatea de a folosi, din când în când, mijloacele de expresie ale teatrului. Este însă neacceptabil pentru ele ca cineva să fie interesat de teatru mai serios sau pe o perioadă mai lungă.
Ei bine, monsieur Roger Vitrac a fost şi el un reprezentant de seamă al suprarealismului, până când a început să scrie piese şi a fondat un teatru, împreună cu Antonin Artaud şi Robert Aron. Cei trei au întemeiat unul din teatrele cele mai revoluţionare ale primei jumătăţi a secolului XX, Théâtre Alfred Jarry, care a funcţionat între 1926-1930, drept pentru care suprarealiştii l-au exclus pe Vitrac din gruparea lor.
În ciuda excluderii şi a anatemei, este de netăgăduit faptul că piesa lui Vitrac, pe care Comédie des Champs-Elysées a prezentat-o în data de 24 decembrie 1928, Victor sau copiii la putere nu este o dramă suprarealistă, sau cel puţin nu este marcată prea mult de particularităţile stilului.
Privind lista de distribuţie a dramei, s-ar părea că avem de-a face cu una din piesele de bulevard care copleşeau scenele pariziene din acea vreme. Însă după ce aflăm că protagonistul, care îşi sărbătoreşte a noua aniversare, Victor are o înălţime de 181 centimetri, începem să ne dăm seama că nu este vorba neapărat de reprezentarea realistă sau imitaţia unui segment din viaţa burghezilor. Prima scenă aduce deja o serie de provocări: Victor, copilul de nouă ani, o manipulează pe cameristă spărgând o vază de Sèvres de mare valoare, după care o suspectează de servicii sexuale oferite patronilor săi. Iluzia lumii şi a valorilor burgheze se prăbuşeşte în câteva clipe, imaginea acestei lumi răsturnate pe dos fiind întărită şi de schimbul de replici dintre cameristă şi copil:
LILI: Victor a înnebunit. Un copil nu se poartă aşa.
VICTOR: Nu este aici niciun copil! Şi nici n-a fost vreodată!
Ne confruntăm cu o lume bulversată care şi-a pierdut valorile, în care adulţii citează lungi pasaje din enciclopedia Larousse, vorbesc simultan şi se comportă ca nişte copii. Nu ne mirăm că Victor îl „călăreşte" pe generalul Loségur sosit la cină, că adulţii îşi trăiesc poftele sexuale excesive şi se înşeală în faţa copiilor, că o doamnă apărută din întâmplare şi chinuită de gaze intestinale, Ida Mortemart, este cea care trezeşte în Victor sentimente adevărate, şi că după plecarea ei toată lumea o ia razna, comportamentul uman devine imprevizibil, iar funcţionarea limbii contrazice regulile minţii lucide.
Toate acestea ne duc cu gândul la marca mişcării suprarealiste: viaţa este de fapt vis, halucinaţie, hipnoză.
Silviu Purcărete s-a născut la Bucureşti, în 1950. A absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti. A lucrat la Piatra Neamţ, Constanţa, Bucureşti şi, din 1988, la Teatrul Naţional din Craiova. În 2007 a realizat spectacolul Faust de J.W. Goethe, la Teatrul Naţional „Radu Stanca” din Sibiu, spectacol care a obţinut un notabil succes la Festivalul de la Edinburgh, ediţia 2009.
A lucrat la teatre din Anglia, Austria, Franţa, Norvegia, Portugalia, Ungaria, precum şi la Operele din Bonn, Cardiff, Viena, Essen. În 1996 devine director al Centrului Dramatic din Limoges, pentru care produce câteva spectacole şi unde înființează o şcoală pentru tineri actori. Este distins cu Ordinul Steaua României în grad de Comandor şi cu titlul de Chevalier des Arts et des Lettres, în Franţa. A obţinut Premiul Criticii şi Premiul pentru excelenţă artistică al Fundaţiei Hamada, în cadrul Festivalului Internaţional de la Edinburgh (1991), Premiul pentru cel mai bun spectacol străin la Festivalul Americilor de la Montreal (1993), Premiul Golden Globe Peter Brook pentru cea mai bună regie de teatru (1995), Premiul Criticii la Festivalul de teatru de la Dublin (1996), Premiul special al juriului la Festivalul Internaţional Shakespeare de la Gdansk (2006), Premiul UNITER pentru Cea mai bună regie (1993 şi 2005) şi Premiul UNITER pentru Excelenţă (1997 şi 2010 – cu echipa spectacolului Faust de la Teatrul Naţional „Radu Stanca” din Sibiu).
Turnee:
Festivalul European de Teatru „Eurothalia", Timișoara (2014)
Festivalul Naţional de Teatru (FNT), Bucureşti (2014)
Budapesta (2014)
Premii:
Spectacolul a fost distins cu Premiul UNITER pentru cel mai bun spectacol al anului 2013.
Spectacol plăcut de Radio Guerrilla!
