Durata: 1h 50'
Spectacol în limba portugheză cu subtitrare în limbile română și engleză.
Vizionare gratuită: 24 de ore.
Recomandat persoanelor peste 12 ani!
Alberto Magassela
António Durães
Emília Silvestre
Ivo Alexandre
Joana Manuel
João Castro
João Reis
Jorge Vasques
Lígia Roque
Micaela Cardoso
Paulo Freixinho
Pedro Almendra
Pedro Pernas
António Sérgio
Regia: RICARDO PAIS
Traducere: Luísa Costa Gomes
Scenografie: Pedro Tudela
Costume: Bernardo Monteiro
Cântece: Sérgio Godinho
Lighting design: Nuno Meira
Design sunet: Francisco Leal
Creaţia și pregătirea ritmică: Miquel Bernat
Coregrafiile tradiționale: Margarida Moura
Consultant în magie: Luís de Matos
Lupte și marșuri militare: Miguel Andrade Gomes
Pregătirea vocală și dicţie: João Henriques
Video regizat de: João Tuna
Editat de: Paulo Américo
UBUs s-a născut în baza celor patru piese de teatru Ubu ale lui Alfred Jarry, prin intermediul cărora acesta a deschis noi căi pentru teatrul modern, într-un material dramaturgic care își propune să evidențieze esența parodică, haotică, gargantuescă și asemănătoare cu cea a amoralului Ubu din prima piesă. Dacă întregul Ubu este despre putere, în special puterea la scală minoră, a continuului, a profesorului, a femeii asupra bărbatului, dar și a regelui asupra supușilor săi și invers, a unuia asupra celuilalt și a lăcomiei peste toate. UBUs este o revedere distractivă a universului lui Jarry, construind din el un fel de act muzical de varietăţi, care pune la îndoială adevărurile privind teatrul, puterea și abuzurile sale. Feerie montată în mediul murdar al unui târg foarte popular, spectacolul va deveni ceea ce putem crea în baza iluziei libertății absolute cu care ne scuzăm pentru tirania exercitată.
Ubu este iraționalitate pură. Personifică teroarea tipică Teatrului de Păpuși. Unul dintre lucrurile care sunt de obicei neliniștitoare în ceea ce privește formele de teatru stabilizate în tradiții de reprezentare înalt codificate (ne putem gândi la commedia dell'arte, la marionetele japoneze...) este sentimentul că acele personaje sunt de neevitat: cei care sunt răuvoitori vor rămâne aşa până la sfârșit, iar cei care sunt buni vor continua să fie astfel. Nimic și nimeni nu se schimbă pe întreg parcursul lucrării. Am putea spune că îngrădirea completă a tot ceea ce întreamnă Teatrul are un efect regenerator. (...) Una dintre posibilele modalitățile de a aduce acest Ubu pe scenă a fost să facem din această reprezentare o reprezentare a târgului. Imaginea pe care o crează îşi găsește ecourile evidente în târgul popular (mai mult sau mai puțin rural), în teatrul de păpuși în aer liber. Ubu este un răzor care și-a depășit cu mult limitele inițial stabilite. El l-a îmbrobodit chiar şi pe autor: Alfred Jarry a ajuns să se semneze drept Ubu!
Ricardo Pais
Ricardo Pais s-a născut în 1945. Şi-a dobândit diploma de regizor în cadrul Drama Center din Londra. A fost profesor la Școala de Film din Lisabona; coordonator de proiect Area Urbana - Action Nucleus Cultural din Viseu; Directorul teatrului Nacional D. Maria II și comisar general al Coimbra - Capitala Teatrului. A fost directorul Teatrului Naţional São João. În această calitate, el a ediţiile din 1997, 1999 şi 2004 ale Festivalului PoNTI, ediţia din urmă găzduind şi cel de-al XIII-lea Festival al Uniunii Teatrelor din Europa. El a fost, de asemenea, membru al consiliului de administrație al rețelei teatrale europene fondate de Giorgio Strehler. Printre montările sale regăsim mai mult de cincizeci de spectacole teatrale și creații scenice, în care îşi găsesc locul şi literatura, cântatul, electronica, dansul, teatrul radio, proiecțiile video, magia și arta performativă. A regizat piesele unor autori portughezi precum Fernando Pessoa, Padre António Vieira, Almeida Garrett, António Ferreira și Gil Vicente. Au pus în scenă și creaţiile unor autori de referinţă ai dramaturgiei universale, de la Machiavelli la Alfred Jarry, de la Shakespeare la Wedekind, de la Molière la Ionesco. Cu toate acestea, el preferă să se definească drept „regizor muzical": de exemplu Raízes Rurais e Paixões Urbanas, un portret melodic al Portugaliei comandat de Cité de la Musique, dirijor Mario Laginha; opera O coardă prea întinsă, Benjamin Britten (2001); și Cabelo Branco é Saudade (2005). Sombras a fost ultimul său spectacol care a avut premiera la Teatrul Naţional São João, fiind o sinteză a mai multor practici, dar și a unei căi de creație artistică începută în anul 1972.
Festival, turneu:
Festival UTE XIV [2005] Teatro Argentina / Teatro di Roma, Roma, Italia
La Comédie Reims [2006] Reims, Franța
Spectacol plăcut de Radio Guerrilla!
