1h 35' fără pauzăŽutilov:
Slobodan BeštićNančika:
Anastasia MandićMilčika:
Suzana LukićŠandor Lepršić:
Pavle JerinićMrs. Zelenić:
Nela MihailovićŠerbulić:
Hadži Nenad MaričićSmrdić:
Nikola VujovićGavrilović:
Zoran KarajićNađ Pal:
Branko JerinićSkoroteča:
Bojan Krivokapić
Regia şi scenografia:
ANDRÁS URBÁNDramaturg şi asistent de regie:
Suzana VukovićDramaturgia:
Slavko MilanovićCostumele:
Marina SremacMuzica originală:
Irena Popović DragovićVersurile cântecelor:
Jovan Sterija Popović, Đura Jakšić, Jovan Hadžić și Stevan Vladislav KaćanskiVorbire scenică:
Ljiljana Mrkić PopovićMișcarea scenică:
Tamara AntonijevićScenografia:
Miraš VuksanovićProducător executiv:
Milorad JovanovićOrganizator spectacole:
Jasmina UroševićAsistent de regie:
Maksim MiloševićSufleur:
Gordana Perovski Regia tehnică:
Aleksandra RokvićMachiajul:
Dragoljub JeremićLuminile:
Srđan Mićević Maestru scenă:
Zoran MirićOperator sunet:
Tihomir Savić Mulțumiri designerului
Árpád Blaskó pentru contribuţia la acest spectacol.
Acţiunea se petrece în anul 1848, o perioadă în care revoluția se răspândește din Franța, în Italia și Ungaria, și ajunge până în Vršac, un mic oraș din Banat, unde un grup de parveniţi şi falşi negustori locali se dau drept reprezentanții Serbiei. Singura calitate pe care o au pentru îndeplinirea acestui rolul este patriotismul, un patriotism ce se mulează perfect pe interesele personale. Inițial, păstrează aparența de „patrioți maghiari” umili (sunt mândri de numele lor maghiarizate, de slujbele bisericești ținute în limba maghiară – deși nu este chiar limba maghiară propriu-zisă – și se afişează purtând panglici în culorile steagului maghiar, etc.). În momentul în care află de revolta sârbilor și despre apelul privind crearea Voivodinei sârbeşti, se transformă pe loc în despoţi. Pe tot parcursul evenimentelor, patriotismul lor este ambiguu și este decis pe loc, în funcție de rezultatul bătăliei. Când maghiarii câștigă o bătălie, își pun panglicile maghiare, dar când sârbii câștigă, ei, în calitate de reprezentanți ai guvernelor locale, fac o razie brutală, incarcerează şi îi ucid pe vecinii maghiari. Deşi cântă neîncetat cântece patriotice, nimic nu îi oprește în atingerea propriilor scopuri, îl omoară până şi pe singurul om cinstit și rezonabil – pe domnul Gavrilović – un comerciant proeminent. După ofensiva maghiară din 1849, fug la Belgrad unde trăiesc ca persoane înstărite și se plâng, fără urmă de remușcare, de „nenorocirile” prin care au trecut, în timp ce cântă blânda melodie de dragoste a lui Sterija despre importanța de a avea o „inimă pură“.