Dragi prieteni,
La o sută de ani de la sfârșitul Primului Război Mondial, ale cărui tratate de pace au redefinit în mod dramatic și tragic harta Europei și au prelungit parcă până la infinit conflictele armate la care asistăm și azi și care par să favorizeze în mod vizibil o elită economică a lumii alcătuită din doar câteva sute de familii – la 100 de ani de la întipărirea în conștiința comună a aceastei traume globale a conştientizării faptului că distrugerea spaţială şi fizică a planetei este posibilă, în mod natural se formulează în noi întrebarea: ce poate face teatrul pentru înfăptuirea unei „lumi mai bune” – concept care pare să devină din ce în ce mai utopic? Cum poate el descrie ororile care depășesc orice imaginație, ororile care se repetă în calendarul omenirii cu precizia unui instrument digital?
Formulările scenice ale diferitelor forme de război – vizibile și invizibile, care în prezent se înmulțesc în mod constant – au deschis un capitol distinct în istoria tendinţelor teatrale recente și contemporane. Aș prefera să numesc acest teatru drept teatrul groazei, în care traumele teribile provocate de violență fac apel la un act individual și colectiv de „exorcizare”. O groază care duce la disperare, şi care, dacă este însoțită de un dram de compasiune, frizează limitele speranței. Teatrul, asemenea războiului, presupune acțiunea reciprocă a două tabere opuse. Doar că, în timp ce primul este orientat către distrugere, cel din urmă se concentrează asupra nevoii de schimbare și transformare bazată pe autoanaliză și responsabilitate colectivă. Să numim războiul pe nume, pentru a-l expulza– atât din interiorul nostru, cât și din lumea exterioară. Toate acestea să se întâmple pe scenă, pentru ca să nu se repete în lumea „reală” oglindită, în Viaţă. Să fie pace între noi!
Pe această idee ne-am dorit să construim festivalul din acest an.
Vă invităm să ne fiţi alături!
Gábor Tompa
Directorul Festivalului
Președintele Uniunii Teatrelor din Europa
