REFLECȚII ÎNAINTEA CELEI DE-A 8-A EDIȚII A FESTIVALULUI INTERFERENȚE
După doi ani de pauză forțată și carantină digitală, Teatrul Maghiar de Stat din Cluj are din nou posibilitatea de a găzdui Festivalul Internațional de Teatru Interferențe. Această ediție, a opta, este deosebit de importantă pentru noi, deoarece fenomenul epidemic complicat și obscur al trecutului nu prea îndepărtat, precum și evenimentele dramatice ale cotidianului nostru intensifică şi mai mult caracterul extraordinar al teatrului, în ceea ce privește răspunderea asumată în explorarea și articularea adevărului, acționând adesea chiar împotriva curentului.
Printre „realizările” pandemiei globale din anii trecuți se numără o serie de măsuri care au încălcat, într-o manieră moderată sau chiar brutală, drepturi fundamentale constituționale, dar și drepturi de bază ale omului, pentru a ne „proteja sănătatea”. Astăzi știm deja cu certitudine că formula este mult mai complexă decât am fi crezut în urmă cu doi ani, iar pandemia a generat un profit, nicidecum nesemnificativ, elitei economice suprastatale stăpâne.
Dar și mai îngrijorător este faptul că a reușit să insufle teamă în oameni într-o asemenea măsură încât, chiar și după „sfârșitul” oficial al epidemiei, aceștia tot nu au curajul să socializeze oarecum liberi de griji, să se adune în cercurile lor sociale consacrate, să se întâlnească cu prietenii sau să participe relaxați la evenimente culturale sau sportive.
Imaginea șoferului singur în mașină, cu masca pe față este emblematică pentru mine! Războiul devastator care a izbucnit în ţara vecină la începutul anului, în februarie, a multiplicat doar această variantă a fricii, fiind supralicitat și de celelalte războaie, vreo două duzini la număr, purtate vreme mai îndelungată pe alte continente, dar despre care nu se vorbește aproape deloc, cel puțin în presa mainstream.
Ce poate face teatrul în astfel de momente? Trebuie să caute cu pasiune adevărul și să scoată la iveală faptele, cauzele și interesele misterioase din spatele evenimentelor, evidențiind și conexiunile stufoase care antrenează aceste manifestări tragice. Dar, ceeea ce este și mai important, teatrul trebuie să insufle speranță publicului, o licărire de lumină la capătul tunelului, reamintindu-ne de cuvintele încurajatoare ale lui Isus: „Nu vă fie teamă!”. Acesta fiind unul dintre cele mai de seamă imperative ale culturii europene contemporane.
Dublată de aniversarea a 230 de ani de teatru maghiar la Cluj, ediția prezentă a Festivalului Interferențe își propune și în acest an să își încânte publicul prin diversitatea producțiilor sale, prin calitatea artistică de rang înalt și prin caracterul internațional al acestora, respectiv prin angajarea fraternității cu diferitele culturi, transformând în sărbătoare timpul petrecut împreună.
Gábor Tompa
regizor
director al Teatrului Maghiar de Stat din Cluj şi director al Festivalului Internaţional de Teatru Interferenţe
preşedinte al Uniunii Teatrelor din Europa
