Yiannis Ritsos: ISMÈNE

Publicul este invitat să privească și să asculte, să exploreze, în simplitatea ei, țeserea unei instalații vizuale și a unei lucrări vocale, într-o mișcare care combină deschiderea și concentrarea extremă. Ismene, asemeni unui grădinar al memoriei, cultivă în singurătate contactul senzorial cu elemente din copilăria sa. Din ataşamentul faţă de cele mai mici lucruri, în contrast cu absolutismul surorii sale, Antigona, și grandilocvența sau rezervarea impuse de palatul tatălui ei, Oedip, izvorăște un gând, un discurs, o viziune pe care ea o construiește încet și cu seninătate. Această mișcare creată de o femeie care aflată la sfârșitul vieții sale, care poartă în sine inventarul experienţelor acumulate, a violenţei transmutate într-o lungă meditație perceptivă și lirică, face din Ismene o figură universală, unică și, totodată, înduioşătoare. Pentru ea, acest spațiu reprezintă încarnarea subtilă a universului mental, ale celor mai adânci cotloane ale memoriei, ale fanteziilor, umbrelor de o intensitate uluitoare. Un spațiu pătrat, un bazin cu apă asemeni unui loc de joacă unic, o apă în care Ismene se scaldă încontinuu reamintindu-şi de fântânile din grădină, de palatul pustiu… un loc unde ea se pregăteşte să moară. Vocea ei este un sunet, o simțire cuprinsă într-un corp dilatat, depășindu-şi cu mult propriul trup. O minunată oglindă a sufletului.