Georg Büchner: WOYZECK

Text realizat de Miklós H. Vecsei în baza traducerii lui Csaba Kiss

2h fără pauză

Franz Woyzeck: Márk Nagy 
Marie: Ágnes Barta
Bateristul regimentului: Tibor Fehér
Crainicul: Roland Bordás
Doctorul: László Szabó Sebestyén
Profesorul: Zalán Kisari
Andres: Péter Herczegh
Căpitanul: Zoltán Gyöngyösi, József Kovács S.
Copilul: Dániel Benedek
Paula: Nikolett Szabó
Ofițerul: Martin Mészáros
Unul: Sándor Berettyán
Celălalt: Domán Szép

Regia: ATTILA VIDNYÁNSZKY JR.
Scenografia: Réta Kinga Vecsei
Dramaturgia: Miklós Vecsei H.
Muzica: Szabolcs Mátyássy
Regia tehnică: Márta Kabai
Sufleur: Szilvia Kabódi
Asistent de regie: Ákos Trimmel

Protagonistul este întruchiparea omului obișnuit, a celui care nu reușește să facă față războiului și vicisitudinilor societății. Ca o „barcă de hârtie în mijlocul oceanului”, este decepţionat de mediul înconjurător format, în mare parte, din personaje tăcute, epuizate, stăpânite de anxietăţi, instincte distructive și eşecuri în dragoste. Salvarea lui Woyzeck se află tot timpul la îndemâna sa, însă apropierea acesteia nu face decât să accelereze afundarea în sfârșitu-i tragic. Asemeni unui artist de circ în transă, este învins de gravitaţie, căderea sa fiind inevitabilă.
Prin intermediul lucrării lui Büchner, tânăra echipă de creatori caută răspunsuri la întrebarea dacă putem retrăi emoţiile și recunoaște existența umanității în aparenta noastră singurătate, în timp ce luptăm pentru idei imaginare. Ce idei pot fi considerate firești și care distructive în acest context social artificial?
„Anumite ocazii sunt, cum să vă spun, prea semnificative pentru a fi exploatate. Anumite lucruri îşi au propriul naufragiu.”