J. W. Goethe: FAUST

2h 40’ cu o pauză

Heinrich Faust: Igor Samobor
Mefisto: Branko Šturbej
Madame Mefisto: Maša Derganc
Margareta: Polona Juh
Valentin: Branko Jordan
Șef de cabinet: Uroš Fürst
Cabinet: Robert Korošec, Filip Samobor, Žan Perko, Matic Lukšič


Regia: TOMAŽ PANDUR

Dramaturgia și adaptarea scenică: Livija Pandur
Traducerea: Božo Vodušek, Erika Vouk
Decorul: Sven Jonke (Numen)
Costumele: Felype de Lima
Video: Dorijan Kolundžija
Muzica: Boris Benko, Primož Hladnik
Consultant limbă: Tatjana Stanič
Light designer: Tomaž Pandur
Sound designer: Srečko Bajda
Machiajul: Julija Gongina
Asistent de regie: Jaša Koceli
Asistent de regie: Jan Krmelj (student)
Asistent decor: Iztok Vadnjal
Asistent costume: Andrej Vrhovnik

Această adaptare Faust, o coproducție grandioasă a Teatrului Național Dramatic Sloven din Ljubljana și a Festivalului de la Ljubjana (ediţia a 63-a), este, din păcate, ultimul spectacol al lui Tomaž Pandur. Renumitul regizor sloven a abordat, pentru a treia oară în podigioasa sa viaţă artistică, unul dintre cele mai mari mituri europene: Faust-ul lui Goethe. Deși povestea lui Faust se bazează pe legenda medievală a unui om care și-a vândut sufletul diavolului, ea reprezintă de fapt înstrăinarea omului modern și nevoia lui de a se înțelege pe sine însuși și lumea în care trăieşte, într-un context mai larg al universului. Pandur a transformat alchimic legenda lui Faust într-o poveste intelectuală și emoțională a timpului nostru și, în acelaşi timp, și-a definit propria poetică și propriul adevăr. În mijlocul luptei veșnice împotriva unui rău atotcuprinzător, Faust ne atrage atenția asupra dorului infinit pentru tot ceea ce este de neatins sau inaccesibil: familie, dragoste, tinerețe, frumusețe. Pășind în domeniul magiei, în zona sferelor cosmice, Faust reuşeşte să dobândească experiența și împlinirea, dragostea și puterea, însă pactul de sânge cu Mefisto – sau cu sine însuși – îl forțează să se reîntoarcă la singurătate și la efemeritatea vieții.

Urmărim un om suspendat între cer și pământ, care încearcă să găsească adevărul și sensul propriei existențe. Și tocmai acesta este scopul teatrului: de a vorbi și de a pune întrebări despre problemele cele mai importante ale existenței umane. Goethe a îndrăznit să afirme că lupta dintre bine și rău propulsează omenirea și îi dă o credință nestrămutată în viitorul său.